Poate nu ştiaţi, dar România are ocazia de a încasa
peste 1,5 miliarde de euro din vânzarea certificatelor de emisii de
CO2. Este vorba despre cantitatea de
CO2 pe care România ar avea dreptul să o producă, până
la sfârşitul lui 2012, conform tratatului de la Kyoto – cotă care
ar putea fi cumpărată de alte ţări industrializate, deoarece
România „a rămas în urmă cu poluarea de CO2„…
Însă nu cât are dreptul să „contribuie” România la efectul de
seră ne interesează acum, ci faptul că, pe plan mondial,
există o modalitate de calcul a preţului pe tona de CO2
emisă în atmosferă. Adică un calcul care, veţi spune, ar
trebui să stea la baza formulei de obţinere a taxei auto.
Ceea ce nu se întâmplă.
Nici pe departe, după cum ne atrage atenţia domnul
inginer Dorel Hava. Pe blogul său, el face un calcul foarte simplu cât
ar trebui să fie taxa auto pentru exemplul unei maşini
BMW, dacă s-ar lua în considerare preţul tonei de CO2 pe
piaţa internaţională, conform certificatelor ECX EUA.
Însă valoarea obţinută nu are nici o legătură cu
realitatea taxei auto, cea actuală fiind de vreo trei ori
mai mare, iar taxa auto 2011 estimată ajungând să fie de
peste 6 ori mai mare! (vezi aici exemplul de calcul) Menţionăm
că vorbim de o ecuaţie simplă, bazată pe preţul tonei de
CO2, dar şi pe declaraţia ministrului mediului, Laszlo
Borbely: „Eu merg pe principiul poluatorul plăteşte”.
Prin urmare, încă un mic exemplu pentru cât de mare şi
eronată este această taxă auto, pe nedrept denumită taxă
de poluare. Este de înţeles faptul că se preferă protejarea
producţiei auto interne sau importul de maşini noi în detrimentul
aducerii în ţară a hârburilor şi maşinilor second-hand foarte uzate
fizic şi moral. Însă acest lucru justifică o taxă aberantă?
Este din ce în ce mai clar că soluţia normală şi logică
pentru impunerea unei taxe de poluare este un impozit
anual, calculat în funcţie de vechime, cilindree,
combustibil, rulaj şi emisii de CO2. Însă un astfel de
impozit ar fi o măsură extrem de nepopulară, deoarece nu i-ar
afecta doar pe cei care îşi aduc maşini second hand din 2011, ci pe
mult mai mulţi proprietari de maşini. Maşini existente deja în
parcul auto naţional şi care se învechesc pe măsură ce timpul
trece.
Are curajul actualul guvern să adopte o astfel de legislaţie,
care ar însemna, pe termen scurt, oprobiul public al votanţilor
care ar fi afectaţi de această măsură? Sau va continua să se
amăgească în continuare cu zăhărelul „taxa auto 2011 va
nemulţumi mult mai puţini potenţiali votanţi decât un impozit
general de poluare”.
Eu le sugerez celor din cabinetul Boc să renunţe la aşa-zisa
taxă de poluare şi să gândească un impozit anual pe poluare. Nici
nu trebuie să facă un efort prea mare: ar fi suficient să copieze
un model deja existent în ţările din UE. Altfel, România
are de pierdut pe termen lung. Iar românii vor continua să
conteste taxa auto în justiţie sau să prefere înmatricularea
maşinilor în Bulgaria.